In primul rand dragi madrileni, stim cu totii ca suntem la al doilea sezon cu Ancelotti pe banca, iar din punctul meu de vedere imi doresc inca cinci sezoane alaturi de el. Acest lucru ar inseamna insa rezultate si joc de fotbal practicat in vreun fel (poate neplacut mie, dar asta nu prea conteaza). Am sa incep cu inceputul…
Problemele mari din faza de atac
Se pare ca Ancelotti a inradacinat un modul cu doua sisteme de joc dinstincte pe cele doua faze de joc cu care a inceput: 4-3-3 pe atac si 4-4-2 pe aparare. In faza de atac, cei trei din fata sunt Benzema, Ronaldo si Bale, iar din cei trei de la mijloc (care urca in general) sunt Luka Modrici, Isco si /sau James Rodriguez (sau Di Maria in sezonul trecut), iar de ramas in fata apararii, Kroos (in trecut Xabi Alonso). Dar cum vom vorbi intai de faza de atac, vom spune ca acest atac “BBC” este sustinut in general de benzile laterale (Marcelo si Carvajal), care ii dau latime atacului precum si posibilitatea de latire a atacului, plus doi din cei trei mijlocasi. Acum depinde de componenta si aptitudinile lor, pentru ca din tripla din fata (BBC-ul celebru), doar Karim Benzema are un joc colectiv bun spre foarte bun pe spatii restranse. De aceea nevoia de a veni din spate cu tehnica de pasare sau dribling pe acest tip de spatii este absolut necesara.
“Cand in echipa noastra lipsesc doi fotbalisti ca Modrici si James, factorul determinant devine Isco. De aici usoara intelegere de catre adversari a jocului nostru: putin pressing pe Toni Kroos pentru a nu da o pasa decisiva sau cu criteriu si asezarea totdeauna a lui Isco intr-un triunghi de recuperare”
Mai exact, faptul ca o echipa adversa se aseaza pe doua linii face ca cei trei din fata sa aiba nevoie de spatiu pentru a prelua si suta sau sa dribleze prin forta ori viteza. Apare si un alt detaliu: daca recuperam mingea prea jos factorul surpriza sau prinderea adversarului cu spatele la joc mingea se reduce. Cand in echipa noastra lipsesc doi fotbalisti ca Modrici si James, factorul determinant devine Isco. De aici usoara intelegere de catre adversari a jocului nostru: putin pressing pe Toni Kroos pentru a nu da o pasa decisiva sau cu criteriu si asezarea totdeauna a lui Isco intr-un triunghi de recuperare. Aceste doua aspecte obliga echipa noastra la un joc anost, stereotip, usor de contracarat. Madridul incerca de multe ori sa inchida jocul pe centru si ii elibereaza pe Marcelo si Carvajal sa faca carare pe banda, iar din pricina efortului urias cei doi ajung in pozitie de centrare, astfel ca din zece centrari cred ca maxim doua sunt corecte. In acest context este foarte usor sa il inchizi perfect pe Isco si sa ii las sa paseze in benzi, insa sunt atent unde centreaza . Nu ma mai latesc cat vrea Realul, ci doar cat este necesar ca eu sa prind in cleste pe cei trei. Faptul ca Gareth Bale face faza de aparare il prinde de multe ori prea jos aproape orice faza, iar daca nu dupa un sprint de 30-40 metri…Daca mai pun si iesirea lui din forma cred ca gasim complementul magic ptr un Cristiano, parasit de Iryna.
De asemenea, din cauza lipsei celor doi mijlocasi (Modric si James) nu reusim sa creeam mai mult ca altadata. In plus, cei doi recuperau multe baloane foarte sus, aspect extrem de important ptr jocul celor trei din fata. Acum, fara cei doi, s-a incercat varianta Khedira, Illarramendi sau Lucas Silva, dar niciunul dintre ei nu este inca la nivelul lui Kroos ptr a iesi cu mingi jucate cu criteriu din terenul nostru si atunci Mister il coboara tot pe Kroos ptr a organiza iesirea mingii. Insa ajunsi dincolo de centru terenului doar cu Isco pe dezechilibru- creatie, celalat coechiper nu aduce nimic exploziv la acest capitol si face ca Isco sa fie inchis perfect, iar cei trei din fata sa astepte vreo minune de la benzile ce vin dupa sprinturi epuizante, doar ca sa centreze. Aici plusezi si cu un joc sub nivelul lor a celor trei si ai panorama exacta a alegriei cu care constrim.
Problemele mari din faza de aparare
Pe faza de aparare este si mai dureror ceea ce se intampla. In momentul constructiei, avem cei doi centrali plus un mijlocas care se pasa la nivelul lor, iar benzile urca pe linia de centru spre fata. Daca pierdem mingea acum, este deranj cu “D” mare, daca nu o plimbam de-a latul terenului ptr ca cei trei din fata sunt imobili cu spatele la poarta, iar spatii sa sprinteze pe culoar nu exista. Si atunci, sunt obligati sa aglomereaze mai spre centru de foarte multe ori atat Karim cat si Cristiano sau Bale se afla in terenul advers cam pe portiunea de teren ce tine de la careul de 16 metri spre centru tragand o linie imaginara de pe coluturile careului de 16 metri spre linia de centru, incercand sa dea spatiu ca sa intre benzile noastre laterale.
“Fundasii centrali de la Real Madrid, sunt cei mai expusi fundasi centrali din lume! “
Cu spatele la poarta intr-o aglomerare urbana cu adversari care sunt cu fata la minge BBC-ului ii vine extrem de greu sa construiasca, sa se exprime. Daca ma intrebati pe mine, eu personal nu inteleg din ce cauza unul din cei trei nu vin cat mai in margine, unul din cei doi laterali sa ramana astfel pe linia de fund si asa sa acoperim intreaga latime a terenului cu BBC+un lateral. Astfel, putem urca doi mijlocasi pe recuperare, pe constructie, iar pe faza de aparare 3 fundasi plus un mijlocas. Si aici il nominalizez pe Marcelo, ca fundas ce poate urca mai mult, pentru ca are un dribling mai bun, Carvajal trebuie sa stea mai jos, mai mult. Conteaza enorm si cine joaca langa Isco si cum se misca cei trei de sus cat de mobili sunt.
Cand ne aparam devine ceva strigator la cer: spatiu de teren ramas neacoperit, de fapt ne retragem in mare viteza, haotic. Ajungem cu jucatori ce vin sa ajute, dar terminati fizic sau daca nu pe recuperare respiratorie, situatie in care creierul proceseaza si automat, reactioneaza mai greu. O spun cu tarie: cei mai expusi fundasi centrali din lume sunt fundasii de la Real Madrid, din cauza suprafetei mari de teren pe care trebuie sa o acopere. Ganditi-va ca voi jucati in curtea scoli si ajungeti la o minge cu o fractiune de secunda mai tarziu, iar adversarul da deja drumul la minge. Dumneavoastra sunteti deja scos din joc! Ei bine, pe teren mare este si mai crunt pentru ca daca nu ajungi la timp, te face din corp are timp sa o gandeasca, sa te citeasca, iar daca te citeste, te face in proportie de 90%.
“In actualul Real Madrid, efortul de recuperare a mingii se dubleaza, chiar tripleaza din punct de vedere fizic”
In acest context, orice echipa cat de cat tehnica, nu mai are teama de numele jucatorilor aflati in fata sa, sau de numele clubului nostru. Iar fundasii nostri plus contestatul mai nou, Toni Kroos, devine carne de tun. Sansa lor este sa reuseasca echipa sa stea stransa, scurta si legata cat mai sus. Adica sa recuperam mai sus, sau sa fie nevoita sa iasa cu minge bubuita, nu jucata. Pentru ca daca o joaca, efortul de recuperare a mingii se dubleaza fizic si se tripleaza chiar uneori.
Despre varful de forma administrat gresit
In orce sport , fie el de echipa sau individual, sportivul isi calculeaza unul sau doua varfuri de forma, in care efortul maxim al organismului sau atinge cote maxime. Asta nu inseamna ca pe restul sezonului / anului jucatorul sportivul va fi zero, ci ca capacitatea sa de efort scade la un nivel intre 70- 95%! Acum, la echipe / cluburi si in orice sport, de aceasta capacitate de efort se ocupa un preparator fizic si un nutritionist, adica o intreaga echipa de specialisti. Antrenorul spune doar momentele cand doreste ca X sau Y sa ajunga la punctul cel mai mare al efortului. Nu stiu exact cum se intampla la Real Madrid, insa mie personal mi se pare ca ori in acest moment nu avem mai mult de 4-6 jucatori in varf de forma, ori ce se intampla pe teren ii termina din punct de vedere fizic.
Ce este insa cert, este ca aceste ganduri sunt opiniile mele persoanle de microbist, deci nu ale unui specialist. Cu toate astea, va stau la dispozitie cu intrebari pentru a putea amplifica aceasta tema de discutie, in speranta ca vom intelege ce se intampla in clubul nostru sau cu echipa noastra de suflet.
Juntos Ganamos Siempre!
